Judecătorii și legea:
Între oameni pe pământ
Judecă numai acelea
Care le pot cerceta,
Care cunoscute sunt.
Nu la fel face Cel Sfânt!

Cele care sunt ascunse
Unde nimeni n-a pătruns
Le va judeca Cel care
Este drept la pronunțare,
Atotputernic îndeajuns,
El vede totul și-n ascuns.

Patru lucruri îl coboară
Pe-mpăratul cel deștept:
Îngâmfarea-l scoate afară,
Ploconirea îl omoară -
Către-un vinovat nedrept
Și-al fărdelegilor adept.

Setea după lăudă-l arde,
De-aceia de lângă sine.
Și teama de-a nu-și pierde
Tot ce-și dorește și ce vede:
Rangul ‘nalt pe care-l ține.
Și a nu rămâne de rușine.

Pentru cel ce judecată are
Chiar și tăcerile vorbesc.
Poți să întâlnești pe cale,
Ba de multe ori mai tare
Decât orice grai lumesc
Te judecă și te-osândesc.

Este o mai bună stare
Când e omul judecat
De Judecătorul Cel Mare
Aici în lumea trecătoare
Și să nu mai fie acuzat
La sfârșit de-al său păcat.

Dar e răul cel mai mare
Să fi judecat de-acel
Ce bunătate nu cunoaște,
Ce și legea o-nrăiește
Și o face tot la fel
Ca și inima din el.

Bun e Domnul că ne-a dat
Har ceresc și îndurare.
Mult ne-a binecuvântat
Prin Domnul Isus ne-a salvat,
Ne-a adus în adunare
Să-I slujim cu-nflăcărare.
Amin.
(Vineri, 17 aprilie 2020)